comunicantă

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din comunicant.

Pronunție

  • AFI: /ko.mu.ni'kan.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
comunicantă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ comunicantă comunicante
Articulat comunicanta comunicantele
Genitiv-Dativ comunicantei comunicantelor
Vocativ comunicanto comunicantelor
  1. persoană care comunică ceva; (spec.) persoană care dă răspunsul la o anchetă lingvistică.


Traduceri

Referințe