comunicantă

română

Etimologie

Din comunicant.

Pronunție

• AFI: /ko.mu.ni'kan.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului comunicantă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	comunicantă	comunicante
Articulat	comunicanta	comunicantele
Genitiv-Dativ	comunicantei	comunicantelor
Vocativ	comunicanto	comunicantelor

1. persoană care comunică ceva; (spec.) persoană care dă răspunsul la o anchetă lingvistică.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online