concă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză conque.

Pronunție

  • AFI: /'kon.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
concă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ concă conci
Articulat conca concile
Genitiv-Dativ concii concilor
Vocativ concă concilor
  1. (arhit.) acoperământ în forma unei jumătăți de cupolă.


Traduceri

Anagrame

Referințe