retorică

română

Etimologie

Din retoric.

Pronunție

• AFI: /reˈto.ri.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului retorică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	retorică	retorice
Articulat	retorica	retoricele
Genitiv-Dativ	retoricei	retoricelor
Vocativ	retorico	retoricelor

1. arta de a vorbi frumos; arta de a convinge un auditoriu de justețea ideilor expuse printr-o argumentație bogată, riguroasă, pusă în valoare de un stil ales; ansamblul regulilor care ajută la însușirea acestei arte.
2. (peior.) declamație emfatică, elocvență amplă și afectată.

Cuvinte derivate

• retorism

Cuvinte compuse

• figură retorică

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cârtireo
• cotărire
• creatori

Referințe

• DEX '98 via DEX online