concetățean

română

Din con- + cetățean (după franceză concitoyen).

Declinarea substantivului concetățean
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	concetățean	concetățeni
Articulat	concetățeanul	concetățenii
Genitiv-Dativ	concetățeanului	concetățenilor
Vocativ	concetățeanule	concetățenilor

persoană considerată în raport cu alta care face parte din același stat sau din același oraș cu ea.