concubin
română
Etimologie
Din franceză concubin < latină concubinus.
Pronunție
- AFI: /kon.ku'bin/
Substantiv
| Declinarea substantivului concubin | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | concubin | concubini |
| Articulat | concubinul | concubinii |
| Genitiv-Dativ | concubinului | concubinilor |
| Vocativ | concubinule | concubinilor |
- persoană care trăiește în concubinaj.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online