concurență

română

Etimologie

Din franceză concurence.

Pronunție

• AFI: /kon.ku'ren.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului concurență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	concurență	concurențe
Articulat	concurența	concurențele
Genitiv-Dativ	concurenței	concurențelor
Vocativ	concurență	concurențelor

1. rivalitate comercială, luptă dusă cu mijloace economice între industriași, comercianți, monopoluri, țări etc. pentru acapararea pieței, desfacerea unor produse, pentru clientelă și pentru obținerea unor câștiguri cât mai mari.
2. întrecere, rivalitate într-un domeniu de activitate.
3. (geom.) proprietate a dreptelor concurente.

Cuvinte compuse

• punct de concurență

Expresii

• A face concurență cuiva = a căuta să întreacă pe cineva, țintind spre același scop

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• concentrau

Referințe

• DEX '98 via DEX online