piață

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Piața Navona din Roma

română

Etimologie

Din italiană piazza, parțial prin neogreacă πιάτζα (piátza). Provine din latină platea.

Pronunție

  • AFI: /'pja.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
piață
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ piață piețe
Articulat piața piețele
Dativ-Genitiv pieței piețelor
Vocativ ' '
Piața Matache din București (2.)

I.

  1. loc întins și deschis dintr-o localitate, unde se întâlnesc sau se întretaie mai multe străzi, adesea amenajat cu spații verzi, statui etc.
    Piața Marii Adunări Naționale.
  2. loc special amenajat unde se face comerț cu mărfuri, mai ales cu produse agroalimentare.
    Își vinde produsele la piață.

II.

  1. (ec. pol.) sferă a circulației mărfurilor; cererea și oferta de mărfuri.
  2. (reed.) control amănunțit efectuat de personalul instituției.
  3. (intl.) percheziție.

Sinonime

I.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A face piața = a cumpăra produse alimentare (în special de la piață)
  • (fam.) A se certa ca la piață = a se certa violent și folosind cuvinte grosolane
  • (intl.) A chiti la piață = a ieși la furat


Traduceri

Referințe