confidență

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză confidence < latină confidentia.

Pronunție

  • AFI: /kon.fi'den.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
confidență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ confidență confidențe
Articulat confidența confidențele
Genitiv-Dativ confidenței confidențelor
Vocativ confidență confidențelor
  1. încredințare, mărturisire a unor gânduri intime, a unei taine; destăinuire.


Traduceri

Referințe