congratulate
(English)
Variante
- (înv.) gratulate
Etimologie
Din latină congratulor, din gratus („binecuvântare”).
Pronunție
Verb
| Conjugarea verbului to congratulate | |
| Infinitiv | to congratulate |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
congratulates |
| Trecut simplu | congratulated |
| Participiu trecut | congratulated |
| Participiu prezent | congratulating |
- a felicita, a congratula
- Let me be the first to congratulate you on your engagement.
Sinonime
- (rar) felicitate
Cuvinte derivate
Vezi și
Referințe
(italiano)
Etimologie
Din congratulare.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Verb
- forma de persoana a II-a plural la prezent indicativ pentru congratulare.
- forma de persoana a II-a plural la imperativ pentru congratulare.
- forma de feminin plural pentru congratulato.