Sari la conținut

congratulate

De la Wikționar, dicționarul liber

(English)

Variante

Etimologie

Din latină congratulor, din gratus („binecuvântare”).

Pronunție

  • AFI: /kənˈgrætʃəˌleɪt/
  • AFI: /kənˈgrædʒəˌleɪt/


Verb


Conjugarea verbului
to congratulate
Infinitiv to congratulate
Prezent simplu
pers. 3 sg.
congratulates
Trecut simplu congratulated
Participiu trecut congratulated
Participiu prezent congratulating
  1. a felicita, a congratula
    Let me be the first to congratulate you on your engagement.

Sinonime

Cuvinte derivate

Vezi și

Referințe





(italiano)

Etimologie

Din congratulare.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

  1. forma de persoana a II-a plural la prezent indicativ pentru congratulare.
  2. forma de persoana a II-a plural la imperativ pentru congratulare.
  3. forma de feminin plural pentru congratulato.