congruență

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză congruence < latină congruentia.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
congruență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ congruență congruențe
Articulat congruența congruențele
Genitiv-Dativ congruenței congruențelor
Vocativ congruență congruențelor
  1. acord, concordanță, coincidență.
  2. (mat.) relație care există între două numere întregi când diferența lor este multiplul unui număr întreg.
  3. însușirea de a fi congruent.


Traduceri

Referințe