consacra

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză consacrer < latină consecrare.

Pronunție

  • AFI: /kon.sa'kra/


Verb


Conjugarea verbului
consacra
Infinitiv a consacra
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
consacru
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să consacre
Participiu consacrat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a pune la dispoziție, a dărui cu totul; a închina, a destina.
  2. (v.tranz. și refl.) a (se) dedica, a (se) devota.
  3. (v.tranz.) a stabili; a consfinți.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe