consoană laterală

română

Etimologie

Din consoană + laterală.

Pronunție

• AFI: /konˈso̯a.nə la.teˈra.lə/

Cuvânt compus

consoană laterală

1. (și substantivat, f.) consoană articulată prin atingerea vârfului limbii de palatul tare sau de alveolele incisivilor superiori, în timp ce suflul de aer iese prin cele două deschizături lăsate de marginile limbii.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via dexonline