organiza

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză organiser.

Pronunție

  • AFI: /or.ga.ni'za/


Verb


Conjugarea verbului
organiza
Infinitiv a organiza
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
organizez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să organizeze
Participiu organizat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a face ca un grup social, o instituție etc. să funcționeze sau să acționeze organic (repartizând însărcinările și coordonându-le conform unui plan adecvat); a stabili și a coordona mijloacele tehnice, economice, administrative, astfel încât să permită executarea în condiții optime a unui proces.
  2. (v.refl.) a proceda metodic și ordonat în acțiunile sale, a-și coordona acțiunile orientându-se după un plan; a-și strânge și a-și întări forțele.
  3. (v.tranz.) a pregăti temeinic o acțiune după un plan bine chibzuit; a întocmi, a alcătui, a aranja, a orândui.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe