contemplatoare

română

Etimologie

Din contemplator.

Pronunție

• AFI: /kon.tem.pla'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului contemplatoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	contemplatoare	contemplatoare
Articulat	contemplatoarea	contemplatoarele
Genitiv-Dativ	contemplatoarei	contemplatoarelor
Vocativ	contemplatoareo	contemplatoarelor

1. persoană care contemplă, care este cufundată în meditare, în visare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online