contemplator

română

Etimologie

Din franceză contemplateur < latină contemplator.

Pronunție

• AFI: /kon.tem.pla'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului contemplator
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	contemplator	contemplatori
Articulat	contemplatorul	contemplatorii
Genitiv-Dativ	contemplatorului	contemplatorilor
Vocativ	contemplatorule	contemplatorilor

1. persoană care contemplă, care este cufundată în meditare, în visare.

Cuvinte derivate

• contemplatoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online