Sari la conținut

contopi

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din con- + a topi (dupa germană zusammenschmelzen).

Pronunție

  • AFI: /kon.to'pi/


Verb


Conjugarea verbului
(se) contopi
Infinitiv a (se) contopi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) contopesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) contopească
Participiu contopit
Conjugare IV
  1. (v.refl. tranz.) a (se) amesteca cu ceva, formând un singur tot; a (se) uni strâns, a (se) împreuna.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe