contracurent

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză contre-courant.

Pronunție

  • AFI: /kon.tra.ku'rent/


Substantiv


Declinarea substantivului
contracurent
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ contracurent contracurenți
Articulat contracurentul contracurenții
Genitiv-Dativ contracurentului contracurenților
Vocativ contracurentule contracurenților
  1. curgere în sensuri opuse a două fluide în contact pentru a realiza o interacțiune de natură fizică sau chimică între cele două fluide.


Traduceri

Referințe