contramarș
Etimologie
Din franceză contremarche.
Pronunție
- AFI: /kon.traˈmarʃ/
Substantiv
| Declinarea substantivului contramarș | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | contramarș | contramarșuri |
| Articulat | contramarșul | contramarșurile |
| Genitiv-Dativ | ccontramarșului | contramarșurilor |
| Vocativ | contramarșule | contramarșurilor |
- marșul pe care îl face o trupă când își schimbă direcția; evoluția unei coloane care își schimbă frontul.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online