contramarș

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză contremarche.

Pronunție

  • AFI: /kon.traˈmarʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
contramarș
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ contramarș contramarșuri
Articulat contramarșul contramarșurile
Genitiv-Dativ ccontramarșului contramarșurilor
Vocativ contramarșule contramarșurilor
  1. marșul pe care îl face o trupă când își schimbă direcția; evoluția unei coloane care își schimbă frontul.


Traduceri

Referințe