front

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
front

română

Etimologie

Din franceză front.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
front
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ front fronturi
Articulat frontul fronturile
Dativ-Genitiv frontului fronturilor
Vocativ frontule fronturilor
  1. loc unde se dau lupte militare în timp de război; totalitatea forțelor militare care operează pe câmpul de luptă sub o comandă unică.
  2. parte din teatrul de operații al unui stat aflat în stare de război, pusă sub comandă unică.
  3. mare unitate operativă, compusă din mai multe armate.
  4. formație de militari, școlari, sportivi etc. aliniați cot la cot, cu fața la persoana care dă îndrumări, comenzi etc.
  5. (fig.) grup de forțe solidare, organizate în vederea unei lupte comune pentru realizarea unui scop; (p.ext.) sectorul unde se duce o astfel de luptă.
  6. porțiune dintr-un zăcământ de substanțe minerale unde se face tăierea rocilor, a minereurilor sau a cărbunilor.
  7. plan vertical în care sunt situate fațada unei clădiri sau fațadele unui ansamblu de clădiri.
  8. latură a unei parcele, care coincide cu alinierea căii de circulație.
  9. (met.) zonă de tranziție între două mase de aer diferite, caracterizată prin schimbări meteorologice bruște, cu consecințe directe asupra mersului vremii.

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

  • A rupe (sau a sparge) frontul = a rupe linia de apărare a inamicului, a pătrunde forțat în linia de apărare a acestuia


Traduceri

Referințe