contravântuire

română

Etimologie

Din contra + vântuire (rar < a vântui).

Pronunție

• AFI: /kon.tra.vɨn.tu'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului contravântuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	contravântuire	contravântuiri
Articulat	contravântuirea	contravântuirile
Genitiv-Dativ	contravântuirii	contravântuirilor
Vocativ	contravântuire	contravântuirilor

1. element de construcție de forma unei grinzi cu zăbrele, având rolul de a prelua forțele orizontale (presiunea vântului, forța de frânare) care acționează asupra unei construcții.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online