contumacie

română

Etimologie

Din franceză contumace < latină contumacia.

Pronunție

• AFI: /kon.tu.ma'ʧi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului contumacie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	contumacie	invariabil
Articulat	contumacia	invariabil
Genitiv-Dativ	contumaciei	invariabil
Vocativ	contumacie	invariabil

1. absență nejustificată de la judecată a inculpatului.

Locuțiuni

• (loc.adv.) în contumacie = în lipsă, fără a fi fost prezent la proces.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• comunicate
• cuminecato

Referințe

• DEX '98 via DEX online