contumacie

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză contumace < latină contumacia.

Pronunție

  • AFI: /kon.tu.ma'ʧi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
contumacie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ contumacie invariabil
Articulat contumacia invariabil
Genitiv-Dativ contumaciei invariabil
Vocativ contumacie invariabil
  1. absență nejustificată de la judecată a inculpatului.

Locuțiuni


Traduceri

Anagrame

Referințe