copulativ

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză copulatif < latină copulativus.

Pronunție

  • AFI: /ko.pu.la'tiv/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
copulativ
Singular Plural
Masculin copulativ copulativi
Feminin copulativă copulative
Neutru copulativ copulative
  1. (despre conjuncții) care leagă părți de propoziție sau propoziții de același fel.
  2. (log.; despre judecăți afirmative) care are mai multe subiecte legate de același predicat.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe