copulativ
română
Etimologie
Din franceză copulatif < latină copulativus.
Pronunție
- AFI: /ko.pu.la'tiv/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului copulativ | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | copulativ | copulativi |
| Feminin | copulativă | copulative |
| Neutru | copulativ | copulative |
- (despre conjuncții) care leagă părți de propoziție sau propoziții de același fel.
- (log.; despre judecăți afirmative) care are mai multe subiecte legate de același predicat.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online