copulă

română

Etimologie

Din franceză copule < latină copula.

Pronunție

• AFI: /ˈko.pu.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului copulă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	copulă	copule
Articulat	copula	copulele
Genitiv-Dativ	copulei	copulelor
Vocativ	copulă	copulelor

1. cuvânt de legătură.
2. verb copulativ.
3. cuvânt care leagă subiectul de predicat.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cupola

Referințe

• DEX '98 via DEX online