corbuleț

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din corb + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /kor.bu'leʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
corbuleț
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ corbuleț corbuleți
Articulat corbulețul corbuleții
Genitiv-Dativ corbulețului corbuleților
Vocativ corbulețule corbuleților
  1. (rar) diminutiv al lui corb; corbișor, corbușor.


Traduceri

Referințe