corbuleț

română

Etimologie

Din corb + sufixul -uleț.

Pronunție

• AFI: /kor.bu'leʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului corbuleț
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	corbuleț	corbuleți
Articulat	corbulețul	corbuleții
Genitiv-Dativ	corbulețului	corbuleților
Vocativ	corbulețule	corbuleților

1. (rar) diminutiv al lui corb; corbișor, corbușor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online