corci

română

Etimologie

Origine incertă. Se consideră în general că provine din maghiară korcs (Cihac, II, 493; Gáldi, Dict., 88); ar putea fi însă derivare al verbului următor, iar acesta pare o deformație de la a cruci („a încrucișa”).

Pronunție

• AFI: /korʧʲ/

Substantiv

Declinarea substantivului corci
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	corci	corci
Articulat	corciul	corcii
Genitiv-Dativ	corciului	corcilor
Vocativ	corciule	corcilor

1. (reg.) corcitură.

Cuvinte apropiate

• corci

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Confer a (se) cruci.

Pronunție

• AFI: /korˈʧi/

Verb

Conjugarea verbului (se) corci
Infinitiv	a (se) corci
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) corcesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) corcească
Participiu	corcit
Conjugare	IV

1. (v.refl.) (despre plante sau animale din specii diferite) a se încrucișa, a se amesteca.

Cuvinte derivate

• corcire
• corcit
• corcitură

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• circo

Referințe

• DEX '98 via DEX online