Sari la conținut

corci

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Origine incertă. Se consideră în general că provine din maghiară korcs (Cihac, II, 493; Gáldi, Dict., 88); ar putea fi însă derivare al verbului următor, iar acesta pare o deformație de la a cruci („a încrucișa”).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
corci
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ corci corci
Articulat corciul corcii
Genitiv-Dativ corciului corcilor
Vocativ corciule corcilor
  1. (reg.) corcitură.

Cuvinte apropiate


Traduceri

Etimologie

Confer a (se) cruci.

Pronunție

  • AFI: /korˈʧi/


Verb


Conjugarea verbului
(se) corci
Infinitiv a (se) corci
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) corcesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) corcească
Participiu corcit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) (despre plante sau animale din specii diferite) a se încrucișa, a se amesteca.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe