Sari la conținut

cornicul

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din latină corniculum.

Pronunție

  • AFI: /korˈni.kul/


Substantiv


Declinarea substantivului
cornicul
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cornicul cornicule
Articulat corniculul corniculele
Genitiv-Dativ corniculului corniculelor
Vocativ corniculule corniculelor
  1. semn de onoare care se punea pe casca anumitor soldați sau ofițeri romani.


Traduceri

Anagrame

Referințe