cască

română

Etimologie

Din franceză casque.

Pronunție

• AFI: /'kas.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului cască
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cască	căști
Articulat	casca	căștile
Genitiv-Dativ	căștii	căștilor
Vocativ	cască	căștilor

1. acoperământ pentru cap, făcut din metal, din piele sau din cauciuc și folosit de militari, de unii sportivi și de unii muncitori pentru protecția capului.
2. dispozitiv metalic în atelierele de coafat, în forma unei căciuli, folosit la uscatul părului.
3. dispozitiv alcătuit din unul sau din două receptoare fixate pe urechi, care servește la ascultarea transmisiunilor radiofonice, telefonice etc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online