corobora

română

Etimologie

Din franceză corroborer < latină corroborare.

Pronunție

• AFI: /ko.ro.boˈra/

Verb

Conjugarea verbului corobora
Infinitiv	a corobora
Indicativ prezent pers. 1 sg.	coroborez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să coroboreze
Participiu	coroborat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a întări, a sprijini, a da putere, a consolida; a confirma.

Cuvinte derivate

• coroborare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online