coroia

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din coroiat (derivat regresiv).

Pronunție

  • AFI: /ko.roˈja/


Verb


Conjugarea verbului
(se) coroia
Infinitiv a (se) coroia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
'
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) coroieze
Participiu coroiat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (rar; despre nas) a se încovoia (ca ciocul coroiului).


Traduceri

Anagrame

Referințe