cortelaș

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din cortel + sufixul -aș.

Pronunție

  • AFI: /kor.te'laʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
cortelaș
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cortelaș cortelași
Articulat cortelașul cortelașii
Genitiv-Dativ cortelașului cortelașilor
Vocativ cortelașule cortelașilor
  1. (reg.) persoană care ține în gazdă elevi sau care cartiruiește soldați; elev care stă în gazdă la cineva.


Traduceri

Anagrame

Referințe