cosemnatar
română
Etimologie
Din co- + semnatar (după franceză cosignataire).
Pronunție
- AFI: /ko.sem.na'tar/
Substantiv
| Declinarea substantivului cosemnatar | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cosemnatar | cosemnatari |
| Articulat | cosemnatarul | cosemnatarii |
| Genitiv-Dativ | cosemnatarului | cosemnatarilor |
| Vocativ | cosemnatarule | cosemnatarilor |
- persoană care cosemnează.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online