cosemnatar

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din co- + semnatar (după franceză cosignataire).

Pronunție

  • AFI: /ko.sem.na'tar/


Substantiv


Declinarea substantivului
cosemnatar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cosemnatar cosemnatari
Articulat cosemnatarul cosemnatarii
Genitiv-Dativ cosemnatarului cosemnatarilor
Vocativ cosemnatarule cosemnatarilor
  1. persoană care cosemnează.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe