cosorî

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din cosor.

Pronunție

  • AFI: /ko.so'rɨ/


Verb


Conjugarea verbului
cosorî
Infinitiv a cosorî
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
cosorăsc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să cosorască
Participiu cosorât
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (reg.) a tăia vița de vie cu cosorul.
  2. (v.tranz.) (fig.) a ironiza pe cineva, a spune cuiva vorbe supărătoare, a jigni.


Traduceri

Anagrame

Referințe