cotreanță

română

Etimologie

Din maghiară kotronez.

Pronunție

• AFI: /koˈtre̯an.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului cotreanță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cotreanță	cotrențe
Articulat	cotreanța	cotrențele
Genitiv-Dativ	cotrenței	cotrențelor
Vocativ	cotreanță	cotrențelor

1. (reg.) haină veche și ruptă; zdreanță.

Cuvinte derivate

• cotrențos

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cartonate

Referințe

• DEX '98 via DEX online