cotutore
română
Etimologie
Din franceză cotuteur.
Pronunție
- AFI: /ko.tu'to.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului cotutore | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cotutore | cotutori |
| Articulat | cotutorele | cotutorii |
| Genitiv-Dativ | cotutorelui | cotutorilor |
| Vocativ | cotutore | cotutorilor |
- persoană însărcinată de o autoritate judiciară să exercite funcția de tutore împreună cu altă persoană.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online