courtier

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

engleză

(English)

Etimologie

Atestat în 1250-1300; din engleză medie courteour, care provine din anglo-normandă corteour < franceză veche cortoiier, din cort ‎(„curte”).

Pronunție

  • AFI: /ˈkɔrtiər/, /ˈkoʊrtiər/


Substantiv

courtier, pl. courtiers

  1. (ist.) curtean
  2. (fig.) curtean, curtezan

Cuvinte apropiate

Referințe





franceză

(français)

Etimologie

Din occitană corratier („geambaș, negustor de cai”).

Pronunție


Substantiv

courtier m., courtiers pl.

  1. (fin.) curtier, broker

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

Referințe