courtier

engleză

(English)

Etimologie

Atestat în 1250-1300; din engleză medie courteour, care provine din anglo-normandă corteour < franceză veche cortoiier, din cort ‎(„curte”).

Pronunție

• AFI: /ˈkɔrtiər/, /ˈkoʊrtiər/

Substantiv

courtier, pl. courtiers

1. (ist.) curtean
2. (fig.) curtean, curtezan

Cuvinte apropiate

• court

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

franceză

(français)

Etimologie

Din occitană corratier („geambaș, negustor de cai”).

Pronunție

• AFI: /kuʁtje/

Substantiv

courtier m., courtiers pl.

1. (fin.) curtier, broker

Sinonime

• (fin.) boursier

Cuvinte derivate

• courtière

Expresii

• courtier marron

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire