covată

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din turcă kovata, kuvata.

Pronunție

  • AFI: /ko'va.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
covată
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ covată coveți
Articulat covata covețile
Genitiv-Dativ coveții coveților
Vocativ covată coveților
  1. (reg.) albie.
  2. ladă de scânduri în care curge făina la moară în timpul măcinatului.
  3. vas în care se încarcă materialul dezagregat în unele mine metalifere.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe