covelină
română
Etimologie
Din franceză covelline, italiană covellina.
Pronunție
- AFI: /ko.ve'li.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului covelină | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | covelină | invariabil |
| Articulat | covelina | invariabil |
| Genitiv-Dativ | covelinei | invariabil |
| Vocativ | covelină | invariabil |
- sulfura naturală de cupru, metalică, moale, de culoare albastră-violet, frecventă în zonele de alterare a zăcămintelor cuprifere.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online