De la Wikționar, dicționarul liber
(français)
Etimologie
Din crêpe („clătită”) + -ier.
Pronunție
Substantiv
crêpier m., crêpiers pl.
- (gastr.) persoană care face sau vinde clătite
- (spec.) tigaie folosită în gătirea clătitelor
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Referințe
