craniotom

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză craniotome.

Pronunție

  • AFI: /kra.ni.oˈtom


Substantiv


Declinarea substantivului
craniotom
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ craniotom craniotome
Articulat craniotomul craniotomele
Genitiv-Dativ craniotomului craniotomelor
Vocativ craniotomule craniotomelor
  1. instrument chirurgical cu ajutorul căruia se sparg oasele craniului la făt atunci când acesta nu poate fi expulzat.


Traduceri

Anagrame

Referințe