cromit

română

Etimologie

Din franceză chromite.

Pronunție

• AFI: /kro'mit/

Substantiv

Declinarea substantivului cromit
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cromit	cromiți
Articulat	cromitul	cromiții
Genitiv-Dativ	cromitului	cromiților
Vocativ	cromitule	cromiților

1. oxid natural dublu de fier și crom, cubic, metalic, negru, întâlnit în rocile eruptive.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online