crușățea

Crușățea

română

Etimologie

Din crușit + sufixul -ea.

Pronunție

• AFI: /kru.ʃəˈʦe̯a/

Substantiv

Declinarea substantivului crușățea
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	crușățea	crușățele
Articulat	crușățeaua	crușățelele
Genitiv-Dativ	crușățelei	crușățelelor
Vocativ	crușățea	crușățelelor

1. plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene-aurii și cu frunze amărui, comestibile (Barbarea vulgaris).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• stârceau

Referințe

• DEX '98 via DEX online