cuculus
(Latina)
Etimologie
Din proto-indo-europeană *kuku.
Pronunție
- AFI: /ku'kuː.lus/
Substantiv
| Declinarea substantivului cucūlus | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ | cucūlus | cucūlī |
| Genitiv | cucūlī | cucūlōrum |
| Dativ | cucūlō | cucūlīs |
| Acuzativ | cucūlum | cucūlōs |
| Ablativ | cucūlō | cucūlīs |
| Vocativ | cucūle | cucūlī |