reproș

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză reproche.

Pronunție

  • AFI: /re'proʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
reproș
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ reproș reproșuri
Articulat reproșul reproșurile
Dativ-Genitiv reproșului reproșurilor
Vocativ reproșule reproșurilor
  1. imputare, dojană; mustrare, învinuire.


Traduceri

Referințe