cucură

română

Etimologie

Din neogreacă κυκυρον (kúkuron).

Pronunție

• AFI: /'ku.ku.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului cucură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cucură	cucure
Articulat	cucura	cucurele
Genitiv-Dativ	cucurei	cucurelor
Vocativ	cucură	cucurelor

1. (înv.) tolbă de săgeți.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din maghiară kukora.

Substantiv

Declinarea substantivului cucură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cucură	cucure
Articulat	cucura	cucurele
Genitiv-Dativ	cucurei	cucurelor
Vocativ	cucură	cucurelor

1. (reg.) parte a plugului care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online