afurca

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : afurcă

română

Etimologie

Din italiană afforcare.

Pronunție

  • AFI: /a.fur'ka/


Verb


Conjugarea verbului
afurca
Infinitiv a afurca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
afurc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să afurce
Participiu afurcat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a ancora o navă cu ajutorul a două ancore, având lanțurile cu lungime egală și fixate într-un punct cu o cheie.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din afurcă.

Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru afurcă.

Referințe