cugetare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a cugeta.

Pronunție

  • AFI: /ku.ʤe'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
cugetare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cugetare cugetări
Articulat cugetarea cugetările
Genitiv-Dativ cugetării cugetărilor
Vocativ cugetare cugetărilor
  1. acțiunea de a cugeta și rezultatul ei; gândire, gând, idee.
  2. judecată, raționament.
  3. meditație, reflecție.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe