cugetare
Etimologie
Din a cugeta.
Pronunție
- AFI: /ku.ʤe'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului cugetare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cugetare | cugetări |
| Articulat | cugetarea | cugetările |
| Genitiv-Dativ | cugetării | cugetărilor |
| Vocativ | cugetare | cugetărilor |
- acțiunea de a cugeta și rezultatul ei; gândire, gând, idee.
- judecată, raționament.
- meditație, reflecție.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online