culegătoare
Etimologie
Din culegător.
Pronunție
- AFI: /ku.le.gə'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului culegătoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | culegătoare | culegători |
| Articulat | culegătoarea | culegătorile |
| Genitiv-Dativ | culegătorii | culegătorilor |
| Vocativ | culegătoare | culegătorilor |
- persoană care adună recolta.
- (cu determinări) colecționară.
- Culegătoare de folclor.
- zețară.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online