culegătoare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din culegător.

Pronunție

  • AFI: /ku.le.gə'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
culegătoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ culegătoare culegători
Articulat culegătoarea culegătorile
Genitiv-Dativ culegătorii culegătorilor
Vocativ culegătoare culegătorilor
  1. persoană care adună recolta.
  2. (cu determinări) colecționară.
    Culegătoare de folclor.
  3. zețară.


Traduceri

Referințe