recoltă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză récolte.

Pronunție

  • AFI: /re'kol.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
recoltă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ recoltă recolte
Articulat recolta recoltele
Genitiv-Dativ recoltei recoltelor
Vocativ recoltă recoltelor
  1. cantitate de cereale sau de alte roade adunate într-o anumită perioadă; rod.
  2. (fig.) rezultat al unei munci, rod (satisfăcător) al unei activități depuse.
  3. operație de strângere a roadelor produse de plantele agricole; recoltare, culegere; cules.
  4. epoca, timpul recoltării.


Traduceri

Anagrame

Referințe