culegătorie

română

Etimologie

Din culegător + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /ku.le.gə.to'ri.e/

Substantiv

Declinarea substantivului culegătorie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	culegătorie	culegătorii
Articulat	culegătoria	culegătoriile
Genitiv-Dativ	culegătoriei	culegătoriilor
Vocativ	culegătorie	culegătoriilor

1. atelier într-o întreprindere poligrafică în care se efectuează operațiile de culegere a textelor; zețărie.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cotiugarele

Referințe

• DEX '98 via DEX online