culegere

română

Etimologie

Din a culege.

Pronunție

• AFI: /ku'le.ʤe.re/

Substantiv

Declinarea substantivului culegere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	culegere	culegeri
Articulat	culegerea	culegerile
Genitiv-Dativ	culegerii	culegerilor
Vocativ	culegere	culegerilor

1. acțiunea de a culege și rezultatul ei; strângere, adunare; colecție.

Cuvinte derivate

• fotoculegere

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• reculege

Referințe

• DEX '98 via DEX online